sa fiu sau sa nu fiu?
as vrea sa urlu...
stii tu daca mai esti?...
printre vise si amagiri...
mai tii minte care este antonimul lui nimic?
dar sinonimul cuvantului viata?
mi se pare ca am gresit drumul
si e prea tarziu pentru intoarcere...
nu-mi mai ajunge timpul
sa o iau de la zero...
ingerul negru a strigat...
ma vrea!
dar...nu i se da voie...
am ajuns la o intersectie
si nu stiu ce cale sa apuc...
la dreapta sau la stanga?...
emisfera stanga stie un lucru:
ca n-are voie sa dea gres...
emisfera stanga e indecisa:
cica sa mai astept...
pana cand?...
ca s-a facut noapte
si luceferii au uitat sa rasara
sa-mi lumineze calea...emisfera stanga...
oare pana la urma voi decide?...
ei, as...
sa decida decizia...

de ce mie? si pana cand?
nu stiu de unde sa incep...
cu inceputul...logic...
dar care inceput?
mi-e sila de viata...
nu mai vreau...
nu mai pot...
nu inteleg...
nu mai tin minte cat fac unu plus unu...
sau unu langa unu...mai complicat...
de ce nu se poate termina totul?
ar fi asa o usurare...
ce vrei tu, suflete?
stii ca moartea se castiga greu...
trebuie sa lupti pentru ea...da...da...
aparent zici ca lupti pentru viata...
dar nu...pentru ea te zbati
pana la ultima zvacnire...
ultimul tipat
sau ultimul oftat...
pentru ingeretea neagra...
intalnirea fatala
te va umple de placere
doar atunci vei sti
daca a meritat efortul...
sau nu...

               ...sete...
sunt o bucata de creier care umbla...
si o bucata de inima care sta...
focul ma mistuie pe dinauntru
si nici o apa nu-l poate stinge...
este focul iadului
nascut din sentimente refulate,
din dorinte neimplinite
si din acte ratate de viata...
stii tu oare cum e setea asta de neostoit
pe care o simt in gatlej?...
mai bine nu ...
fugi cat poti
sa nu afli niciodata...
si sa nu te apropii de mine...
e contagioasa...
e setea oarba despre care vorbeste Eminescu
si e si setea de viata deopotriva...
sa nu ti se para ceva ciudat
ca le amestec...
ele chiar interlationeaza atat de bine
si intr-un sens neobisnuit de frumos...
atat de frumos ca si cand
s-ar izbi doua cuvinte in inaltul cerului...
poate ca am nevoie de o picatura de apa sarata
sau de o picatura din cerneala sangelui tau...

                                                             29.04.2012

esti un amestec de culoare...fato...un amestec de sentimente, ganduri care nu duc nicaieri, simturi care mor daca nu le mai cultivi...tresariri de curcubeu in tine, tasnire de viata, dupa care apare vesnica prabusire din care parca nu mai vrei sa te ridici...dar pana la urma tot o faci, te ridici...fie ca ti-a sugerat-o cineva (ceea ce pentru tine echivaleaza cu o porunca), fie ca ai decis-o tu singura...si te lupti asa la nesfarsit, intrebandu-te tu cand o sa te odihnesti...raspunsul pe care ti l-ar da orice om intelept ar fi "niciodata"...si tu stii asta si incerci sa te obisnuiesti cu ideea...si, poate, intre timp, sa te mai odihnesti aici, daca dincolo se pare ca nu o vei face...

viata...

Viata cica trebuie traita...asa cum vine...cu bune, cu rele... Dar daca vine numai cu rele, ce te faci?... sa multumesc ca exist? Pai cum s-o fac, cand eu nu stiu cum s-o fac sa se termine mai repede...avand in vedere ca am ajuns la un moment al ei cand nimic nu mai conteaza pentru mine (cu atat mai putin daca sunt vie sau moarta), cand totul arde in mine, mocneste ca un foc al Iadului etern...boala...chin...nu mai pooooooooooooot...cica sunt date sa te cureti (sa-ti arzi karma sau sa-ti ispasesti pacatele, depinde ce varianta alegi)...da, dar eu nu ma mai curat odata?...ca tot vin avalansa peste mine si nu le mai pot tine piept...pai daca tot zic ca nu mai pot, de ce tot pot intr-un final? nu inteleg de unde atata sursa inepuizabila de viata ( si, culmea, de dorinta de viata, chiar si in aceste conditii...paradox, nu?...)...nici eu nu mai stiu ce vreau: sa traiesc sau sa mor...dar nu se poate sa le vreau pe amandoua?... ce lege as incalca?... va zic eu ca niciuna...se poate...pentru ca intr-o viata se moare de atatea ori, pana la batalia finala, cand nu mai ai destula forta sa te opui si...pac...inevitabilul se intampla...in sfarsit libertate...sa pot sa colind nestingherita pe unde nici n-am visat...sa vad, dar sa nu fiu vazuta (in sfarsit!), sa ma pot odihni cat vreau, sa am pace...sa nu mai lupt pentru ceva anume...sa nu mai simt (oooooooo, da!) foame, sete, durere...sa fie totul viu colorat si vesnic frumos...sa ma pierd in propria-mi visare...cu verde, rosu, galben si albastru si lila...dar se pare ca mai am de asteptat pana atunci si sunt nevoita sa ma intorc la vesnica-mi existenta terna, fara culoare...iar ca sa-i dau o tenta, am sa ma gandesc la o nuanta pentru acest text: sa fie galben, verde, portocaliu?...ba nu, violet, e cea mai in ton cu subiectul...sper c-am nimerit-o...daca nu, va las sa ma judecati voi...

cred ca trebuie sa gasesc o cale de mijloc...Dumnezeu nu vrea ca eu sa ma anulez ca fiinta rationala si de duh...voi incerca sa gasesc un echilibru intre cele doua...un echilibru in mine...degeaba merg la biserica daca sunt departe (si mai grav e ca nici eu nu stiu unde sunt)...imi propun sa stau mai putin in biserica (dar autentic) si sa traiesc mai mult...sa scriu, sa citesc, sa ma plimb, sa muncesc, sa ma bucur de toti si de toate...nu de asta a facut Dumnezeu lumea?...si sa nu mai gandesc, de cate ori nu urmez neted caile bisericii, ca sunt o pacatoasa si sa ma autoculpabilizez pana la anihilare...pentru ca uit de viata si e gresit...nu stiu foarte definit ce voi face, dar stiu ca indiferent ce voi alege, Dumnezeu nu ma va urgisi si ma va ajuta daca i-o voi cere cu inima...

azi e o zi ciudata...am mai incheiat un episod din viata mea...cate episoade oare voi mai incheia pana la final? vorba lui Iona: "cate burti de peste una intr-alta?" Din nou sunt trista...nu stiu ce ma intristeaza mai mult: faptul ca nu a fost sa fie nici de data asta sau constientizarea faptului ca sunt persoane mult mai down decat mine pe lumea asta...oricum ar fi, mie nu mi-e bine si ar fi bine ca, pe viitor, sa am grija sa preintampin astfel de situatii...