marți, 7 decembrie 2010

fragment voiculescian la M.M...

”Privesc crispat spre semnul plutei, caci am o frica teribila: dar daca se prinde? Ce voi face atunci?”(”Intermezzo II”)
Da, intr-adevar, ce te faci daca ma prinzi pe mine (ca cititor) in plasa tesuta de textul tau? Ar trebui sa fii bucuros, zic eu... castigi o interpretare in plus... o dovada in plus ca existi... Posibilitatea de a atinge corpul ”perfect” al unui peste viu ti se pare un sacrilegiu - ”o profanare a unei realitati supranaturale” (pg. 92) Astfel, te retragi din aceasta activitate vanatoreasca, tocmai prin lipsa acestei dorinte de a prinde pestele... si el stie ca nu vrei sa-l prinzi si tocmai de aceea nu se lasa prins... e o cauzalitate obisnuita care intervine si aici: lipsa dorintei (care antreneaza toate acele mecanisme atat de puternice la nivel interior, incat pot influenta exteriorul, datul obiectiv) implica lipsa obiectului dorintei : ”In planul comportamentului psihologic, sunt emanate acele energii magnetice negative ce indeparteaza pestii de undita mea.”(pg.92)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu