credinta in
dragostea
ce vine dupa act
repet in mine cuvinte de ne-nteles
ma aud cum urlu in taine
nimic dincolo de carne
peretii sufletului meu
n-au avut niciodata urechi
desi sunt destul de subtiri
pe calea ferata
ma plimb adesea
cand trece trenul
ma lipesc de pietre
si-l las sa treaca peste mine
si-mi spun astfel
ca am mai facut un pas
...in moarte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu