...sete...
sunt o bucata de creier care umbla...
si o bucata de inima care sta...
focul ma mistuie pe dinauntru
si nici o apa nu-l poate stinge...
este focul iadului
nascut din sentimente refulate,
din dorinte neimplinite
si din acte ratate de viata...
stii tu oare cum e setea asta de neostoit
pe care o simt in gatlej?...
mai bine nu ...
fugi cat poti
sa nu afli niciodata...
si sa nu te apropii de mine...
e contagioasa...
e setea oarba despre care vorbeste Eminescu
si e si setea de viata deopotriva...
sa nu ti se para ceva ciudat
ca le amestec...
ele chiar interlationeaza atat de bine
si intr-un sens neobisnuit de frumos...
atat de frumos ca si cand
s-ar izbi doua cuvinte in inaltul cerului...
poate ca am nevoie de o picatura de apa sarata
sau de o picatura din cerneala sangelui tau...

                                                             29.04.2012